Toamna

 Toamna

Explozie de culoare...Stupoare....Verdele ierbii  a dispărut... Mantia multicoloră a toamnei s-a așternut tăcută peste pădure, peste oraș și peste sufletul meu.

- Maestre cum reușești să îmbraci toamna atât de frumos, fiecare frunză devine o floare iar sufletul  se umple de melancolie. Maestre, ce taine ascunzi în faldurile mantiei toamnei?

- Întâia oară când i-am prins colțul mantiei, a fugit goală , înfrigurată și tristă.  Am alergat după ea, și din frunze i-am făcut veșmânt, i-a, promis ca voi impleti fiecare culoare cu o emoție, fiecare emoție cu o trăire. Mi-a zâmbit... Înveșmântată de sarbătoare , întâi cu nuanțe roșietice, galbene si portocalii , mai apoi in aurii și ruginii mi-a arătat ciclul vieții. Mi-a zis ca se pregatește de călătorie, că revine anul următor. Am rugat-o să îmi  arate trăirile omului în anotimpul ei. Cu gingășie mi-a șoptit ”Maestre... inima și starea Omului se schimbă o dată cu culorile. Viața vibrează la unison cu mine, trezind contiința ... omul înțelege că eu sunt, mereu aceeași dar cu alt veșmânt. Și cine mă iubeste se  găsește pe sine în mine , căci toate UNA sunt. Acum e anotimpul bucuriei, a belșugului și meditației, a nostalgiei, tristeții pline de culoare... și toate sunt una, și totul in tot e bun. Maestre, tu doar pictează. Imortalizează iubirea in culoarea toamnei”   .... De atunci, caut mereu să gasesc culoarea care exprimă toamna... și in parfumul ei am găsit iubirea.

- Maestre, Toamna e iubire?

- E ceea ce vrei tu să fie.